Cele doua „cotofene” au desenat peretele unui bloc si au strans un vraf de crengi pentru un cuib urias, apoi si-au admirat operele de pe barele unui unui fost batator de covoare. Uite cum s-au distrat ele pana le-am prins eu…in fotografie 🙂 . La scurtul interviu dupa flagrant, pasarile mi-au marturisit ca ar vrea sa participe la concursul Ecotic, cel in care esti provocat sa fii ecoreporter. Le-am batut insa obrazul dupa ce le-am aratat ce au facut in scorbura unui copac. Asa ca se mai gandesc 🙂 .
Din noaptea asta trecem la ora de vara. Asfel, dam ceasurile inainte cu o ora. Sa nu uitati. Eu mereu o fac, de aia am si scris ai. Lecitina nu are efect 🙂 .
UPDATE: Soferita iresponsabila a fost identificata. O cheama Anamaria Straus si este femeie de afaceri. (Sursa: George Olteanu). Nu am puterea sa comentez aceasta stire. Sunt prea nervos ca traiesc langa asemenea oameni de rahat care pot lasa o tanara sa moara langa ei fara a incerca sa-i acorde primul ajutor. Dumnezeu sa o ierte.
Nu suntem decat umbre, niste biete ganganii care se opun luminii. Orice am face…pare prea putin pentru supravietuitori. Trebuie sa privim cu atentie ce se intampla acum cu George Pruteanu. A fost socul mortii, a urmat nebunia evnimentului, ore de discutii la televiziuni si o liniste care apasa pierderea spre pamant mult mai repede. Cititi presa. Este undeva acolo, dar subtire ca o stire de mana a doua. S-au scris cateva articole totusi. Majoritatea gazetelor nu au anuntat ca inmormantarea are loc duminica la Cimitirul Bellu, iar si mai putine au scris ca sambata ne putem lua ramas bun de la o cunostiinta/amic/profesor pe care nu l-am intalnit(-o) niciodata. Loc in care trupul profesorului va fi depus la Muzeul Literaturii Romane. Ce s-a intamplat in cazul brichetei? Asta-i intrebarea si subiectul fierbinte al zilei. Pruteanu a ajuns ceva despre care trebuie sa scrii, dar deja nu mai este de actualitate. O umplutura pentru trafic. Cam asa este privit. Si sa nu uitam ca a fost un om mare. Va sugerez sa va scrieti singuri anunturile mortuare si sa le platiti in avans. Cei mai multi dintre noi nu vor avea onoarea de a muri cu public, ci ne vom stinge simplu ca niste umbre care se contopesc brusc cu pamantul. Va las cateva versuri de Adrian Paunescu si puse pe muzica de Nicu Alifantis. In plus: o poza pentru a nu uita nici o clipa ce suntem de fapt.
„E umbra aceasta pe care
O semeni in sufletul meu
Cu mila si trista mirare
Voi duce-o cu mine mereu.
Si-apoi intr-o zi oarecare
In care-mi va fi cel mai greu
Voi pune-o in vechi calendare
Duminica trupului meu (…)”.
Cele doua „cotofene” au desenat peretele unui bloc si au strans un vraf de crengi pentru un cuib urias, apoi si-au admirat operele de pe barele unui unui fost batator de covoare. Uite cum s-au distrat ele pana le-am prins eu…in fotografie 🙂 . La scurtul interviu dupa flagrant, pasarile mi-au marturisit ca ar vrea sa participe la concursul Ecotic, cel in care esti provocat sa fii ecoreporter. Le-am batut insa obrazul dupa ce le-am aratat ce au facut in scorbura unui copac. Asa ca se mai gandesc 🙂 .
Cu ochii pe putere 