Adio, dar raman cu voi!

Nu stiu sa-mi iau ramas bun, mai ales ca nu vreau. A venit insa si ziua in care trebuie sa o fac. Este o despartire ciudata de wordpress, loc in care am inceput sa scriu acum un an fara trei zile. Am primit nenumarate mesaje (nenumarate pentru ca pe unele le-am sters sau le-am trecut ca spam), am scris 1.301 de posturi si-am fost privit de 167.182 de ori pana in aceasta secunda. Uneori am reusit sa fiu primul atat in topul wordpress romania, cat si cu informatii. S-a legat ceva in aceasta munca neretribuita, dar rasplatita de voi. Am pornit de la 5.600 de vizualizari pe luna la cele aproape 36.000 acum. Cifrele nu au sentimente, dar vorbesc despre relatia mea cu cititorii. O dare de seama o aveti in imagine. In paralel am realizat un cont pe youtube (tot lovinpress) care a fost calcat pana acum de 116.534 de ori pentru a viziona cele 58 de filme postate acolo. Nu stiu daca e mult, dar stiu ca nici putin nu este. Pot spune ca am realizat o mica marca Lovinpress 🙂 . Si acum aproape ca renunt la tot ce am construit pentru a o lua de la zero. Spun acum adio wordpress, dar raman cu voi pe site-ul meu Reporter Virtual pe care-l stiti ceva. L-am modificat putin mai mult si tot acolo se regaseste tot ce am scris aici. Blogul este o baza de date separata si arata la fel ca aici, cu mici-mici modificari din cauza unor restrictii care nu mi-au permis sa „fur” tot de pe template-ul pe care-l am aici. Reporter Virtual va fi un site de stiri, reportaje, anchete si campanii, iar blogul meu ramane asa cum a fost si pana acum. Aveti posibilitatea sa-l accesati direct sau de pe site. Asadar…adio, dar raman cu voi 🙂 ! Ne revedem pe Reporter Virtual. NOTA: Solicitare publica. Cei care ma au in blogroll sunt rugati sa modifice link-ul pentru a nu forta utilizatorii sa dea click de doua ori. Se enerveaza si face rau la trafic 😛 . PS Recunosc ca schimbarea am facut-o din motive financiare. Totusi acolo am platit ceva parale si inca am de dat, asa ca macar sa furnizez informatiile intr-un loc care prin absurd ar putea in viitorul apropiat sau indepartat sa ma ajute sa-mi recuperez investitia. Dupa ce ma imbogatesc am sa sterg acest post. Asta cu stersul este de 1 aprilie, ca si povestea cu demsia lui Tariceanu, dar cu plecarea de pe wordpress nu este nicio gluma.

Flori pentru voi

Poate unii dintre voi nu au avut timp sa le vada, dar florile au colorat Capitala, oras care arata acum ca fusta unei tiganci de la satra. Pacat ca nu pot sa va ofer si mirosul. Sunt superbe. Nu le ratati. Primavara trece repede, la fel ca parfumul unei femei care alearga prin parc. Puteti insa sa va imaginati cum ar fi sa va rupeti cateva ore pentru o plimbare printre flori. Nu acum. Ploua. Dupa.

Disparitia unui neurochirug

N-am auzit si nici n-am citit ceva despre Sofia Ionescu pana in sambata seara. Nu fost doar un medic cu oarece notorietate, ci prima femeie neurochirurg. Nu doar din Romania, ci din lume. Incredibil, nu? Ei bine, acest lucru incredibil a fost privit astfel la Falticeni, orasul ei natal. In rest, doar cateva ziare (Ziarul Financiar, Crai Nou si Timpul-Republica Moldova) si o singura televiziuni(TVR) s-au aplecat acestui „subiect”. Iar prima femeie neurochirug din lume s-a stins pe 21 martie, inainte cu putin timp de a implini 88 de ani, din care 47 petrecuti la munca. Si-a facut meseria aici si in lume, a salvat mii de vieti si a ramas aproape necunoscuta. Nu pot decat sa-i aduc un ultim omagiu prin acest post si sa-i cer iertarea pentru ignoranta care ne caracterizeaza. NOTA: Unica fotografie cu Sofia Ionescu poate fi vazuta doar in Ziarul Financiar, loc de unde mi-am permis sa o iau.

Moartea unei umbre

Nu suntem decat umbre, niste biete ganganii care se opun luminii. Orice am face…pare prea putin pentru supravietuitori. Trebuie sa privim cu atentie ce se intampla acum cu George Pruteanu. A fost socul mortii, a urmat nebunia evnimentului, ore de discutii la televiziuni si o liniste care apasa pierderea spre pamant mult mai repede. Cititi presa. Este undeva acolo, dar subtire ca o stire de mana a doua. S-au scris cateva articole totusi. Majoritatea gazetelor nu au anuntat ca inmormantarea are loc duminica la Cimitirul Bellu, iar si mai putine au scris ca sambata ne putem lua ramas bun de la o cunostiinta/amic/profesor pe care nu l-am intalnit(-o) niciodata. Loc in care trupul profesorului va fi depus la Muzeul Literaturii Romane. Ce s-a intamplat in cazul brichetei? Asta-i intrebarea si subiectul fierbinte al zilei. Pruteanu a ajuns ceva despre care trebuie sa scrii, dar deja nu mai este de actualitate. O umplutura pentru trafic. Cam asa este privit. Si sa nu uitam ca a fost un om mare. Va sugerez sa va scrieti singuri anunturile mortuare si sa le platiti in avans. Cei mai multi dintre noi nu vor avea onoarea de a muri cu public, ci ne vom stinge simplu ca niste umbre care se contopesc brusc cu pamantul. Va las cateva versuri de Adrian Paunescu si puse pe muzica de Nicu Alifantis. In plus: o poza pentru a nu uita nici o clipa ce suntem de fapt.

„E umbra aceasta pe care
O semeni in sufletul meu
Cu mila si trista mirare
Voi duce-o cu mine mereu.
Si-apoi intr-o zi oarecare
In care-mi va fi cel mai greu
Voi pune-o in vechi calendare
Duminica trupului meu (…)”.

Record post-mortem pentru saitul lui Pruteanu

George Pruteanu a murit fara sa vada cum ii creste traficul pe site-ul la care a muncit enorm. Trebuie doar sa va aruncati un ochi sa vedeti cat s-a chinuit. Acum, la cateva ceasuri dupa ce a trecut in nefiinta, traficul de pe www.pruteanu.ro a sarit cu peste 4000 de vizitatori unici si l-a urcat cu cateva trepte la categoria arta/cultura. Pentru ca a depasit pagina Teatrului de Comedie si pentru ca a fost un personaj hatru…(carcotas, cum vreti), profesorul s-a retras cu o gluma. Din cand in cand, site-ul sau anunta o anumita eroare infernala si te ruga sa-l contactezi pe administrator, adica pe George Pruteanu. Aveti imaginile si o poza cu el si pisica sa.

  

Lupta cu pisicile

De cateva zile, un batran si-a gasit „magazinul” care-i ofera mancare gratis la tomberonul din zona mea. Vorbeste mult, dar nu cu o persoana, ci cu el sau pisicile cu care se lupta pentru mancare. Alaltaieri a gasit un borcan pe jumatate plin din care a gustat cu degetul, normal.”Mamaaa, ce bun este!”, a exclamat mosnegutul. Si-a pus descoperirea intr-o plasa gasita tot in gunoi. „Ce aveti cu mine? De ce nu ma lasati in pace? Toata noapte miau-miau. Mancati tot. Plecati de aici! Lasati-mi mancarea!”, a tipat amaratul la trei pisici care-i devalizau sacosa cu bunatati. Necajit, acesta a descoperit ca felinele se infruptasera din nu-stiu-ce delicatesa dibuita de el. Ieri aceeasi lupta. A gasit pe langa mancare o haina veche si s-a bucurat ca un copil. A probat-o. Nu-i venea. „Lasa ca ma invelesc cu ea”, a soptit putin dezamagit cautatorul. Am schimbat cateva vorbe si mi s-a adresa politicos doar cu „domnule”, urandu-mi o noapte linistita. Se pregatea si el de culcare. Are spatiul sau la un bloc distanta, pitit langa un copac. Zi de zi si noapte de noapte, o umbra bantuie tomberoanele Capitalei. Nu stiu de ce a ajuns asa, dar de fiecare data imi spun ca oamenii tomberoanelor sunt acolo din vina noastra. Cineva le-a furat viata, iar acum mor incet in mizerie, intrebandu-se probabil „de ce”. Scenariile sunt complexe cu certitudine, dar nu au raspunsul sigur. La fel, nu ma intrebati de ce am scris acest post. Asa am simtit. Este poate vina pe care trebuie sa o marturisesc.

A murit Ovidiu Iuliu Moldovan

Inca o stea a cazut pe scena teatrului romanesc. Bolnav de cancer, actorul Ovidiu Iuliu Moldovan, in varsta de 66 de ani, a decedat in seara asta dupa un stop cardiac. As spunea multe, dar uneori cuvintele nu spun nimic.

Dumnezeu sa-l ierte!

NOTA.Inmormantarea are loc sambata, 15 martie, la Cimitirul Bellu Aleea Actorile. Orele14.00.

Condoleante lui Petrisor

Am aflat mai tarziu decat trebuia, dar nu pot sa trec peste moartea tatalui lui Petrisor Obae, amicul meu si cel mai bun om pe media din presa scrisa. Condoleante, Petrisor. Dumnezeu sa-l ierte.

Remember 1977

Grenade parfumate

Ehe, am ajuns si pe 1 martie, intr-o zi in care florile sunt grenade ce explodeaza pe strazi in ploi parfumate si curcubee formate din petale. Calcati asadar iarba cu grija sa nu striviti ghioceii, iar pe strada lasati privirea sa alunece in inima florilor cu viata sugrumata de mainile vanzatorilor. Avem norocul sa traim inca o primavara sau… macar inceputul ei. PS Preventiv. Parca si vad carcotasii care „ma stiu” altfel: vai, ce romantic! Da, recunosc: mai dau din cand in cand copy+paste dupa sentimente. Si recunosc ca iubesc primavara 🙂 .