Azi m-am bosorogit

Asa arat un bosorog de 33 de aniPrima zi de munca a coincis cu cea de nastere. Si constat ca m-am bosorogit 🙂 la fix 33 de ani. Doar in buletin. In rest sunt ca-n reclama de la red bull 😉 . De ziua mea voi face pauza de blog. Cred ca nu se supara nimeni.

UPDATE: Si-am sarbatorit un pic la Caru’ cu bere. Frumos. Nu intru in detalii ca nu vreau sa va fac pofta 🙂 . Cam scump, dar o data-n an este ziua mea, asa ca am spart o banca. Voi sa nu faceti la fel.

M-am intors

Abia am revenit din Grecia. Sunt rupt de oboseala dupa 48 de ore de nesomn. Am sa fiu mai explicit probabil maine, cand va voi da de veste ce-am facut pe acolo si voi posta cateva poze, dar mult mai multe atunci cand voi pune punct concediului (30 iulie este prima zi de munca si ziua mea de nastere). Trebuie totusi sa salut intrarea in blogosfera a lui Calin Cosmaciuc-fostul sef al sectiei reporteri speciali de la evz, care a nascut blogul „insider” pe 13 iulie, ziua in care am plecat din tara. Acum ma retrag sa-mi fac somnul de frumusete 🙂 .

Game is over

Nu pot sa va tin in suspans 🙂  si sa nu va spun macar un pic ce va pregatesc dupa intoarcerea din concediu. Daca nu se intampla cine stie ce eveniment, acesta este ultimul post inainte de schimbarea imaginii create pana acum. M-am jucat destul timp de trei luni, am permis injuraturi si dispute inutile, am fost rau si mi-am calcat in picioarea adversarii. Un tip inteligent m-a intrebat de ce fac asta. Am avut doua motive: ori ma deranja prea tare prin prostie, ori ma ataca. „Zau? Te rog sa nu te dai victima. Stii bine ca nu ai fost niciodata”, mi-a replicat. Cand voi reveni aceste greseli vor intra in istoricul primul meu blog. Am ideea de a sterge tot ce am scris sau tot ceea ce pare deranjant (chiar daca majoritatea mi-au citit inversunati doar posturile scandaloase). Nu am renuntat la ea, dar nu cred nici ca prima este proasta. Astept sugestii. In plus, voi avea cateva rubrici noi daca voi pastra acest blog, daca nu veti gasit link spre zona in care ma voi desfasura. Pana atunci, trebuie sa-mi cer scuze tuturor celor care le-am provocat umflarea excesiva a venelor la tampla sau la gat, dar si celor care s-au simtit speriati sa-mi scrie de frica unei reactii „violente”. Nu am facut decat sa ma joc. Acest blog a fost prima jucarie virtuala interesanta. Game is over.

Sunt in concediu

Important: maine sunteti condamnati sa cumparati sau sa cititi online Romania libera, loc in care veti lectura un reportaj despre o legenda a tehnicii, cel care m-a inspirat sa scriu postul „De vorba cu un geniu”. Il cheama Victor Toma si este tatal calculatoarelor din tarile socialiste din Europa de est. In plus, octogenarul de cfare banuiesc ca nu ati auzit are o tolba cu inventii dintre care o mentionez doar pe cea legata de votul electronic din Senat (folosita 12 ani).

Am senzatia ca de astazi sunt in concediu si nu este doar o senzatie. Chiar sunt. Imi cer scuze pentru suferinta pe care o provoc celor care nu ma mai pot injura, dar si pentru cei care chiar ma citeau. Nu o fac cu intentie. Am insa nevoie de un respiro. Va promit poze delicate din Grecia, tara in care m-as muta maine daca as fi grec 🙂 . Fiind roman trebuie sa raman la datorie si sa inghit poluarea, prostia, rautatea, „genialitate”, mizeria si marlania noastra proverbiala. Este totusi tara mea si nu pot sa nu o iubesc. Asta-i alt defect de-al meu. Sa nu uitam ca avem o tara minunata. Ca peisaj, of course, si istorie+cultura. Pacat ca-i locuita de o cireada de dobitoci, care, nu intamplator, o si conduc, iar ceilalti iau exemplu ca-n melodia aia ” este un cantec despre vaci si boi”. Parca asa. Nu sunt eu atat de „educat” incat sa memorez versurile trupelor de atac muzical. Va doresc o vara usoara pana ma intorc 🙂 . (Lipsesc pana pe 30 iulie) Apropos, chiar in ziua in care revin este…ziua mea 🙂 . 

De vorba cu un geniu

UPDATE: gasiti raspunsul la intrebarea cine este totusi geniul la finalul acestui post.Sta culcat din cauza bolii, dar simti ca te afli in fata unui munte si chiar daca privesti de sus parca te-ai uita spre cer. Asta este senzatia pe care am avut-o vorbind cu un geniu, personaj pe care-l veti recunoaste intr-un reportaj care este la un pas de publicare. Nu stiu cand pentru ca sunt in concediu si voi disparea din peisaj o vreme. Revin. M-am uitat la el si m-am gandit imediat cat de rar ai ocazia sa stai in fata unei legende. Si m-am gandit cat de des am trecut pe langa fereastra lui, la fel ca toti ceilalti, fara sa stim absolut nimic despre el. Si nici el nu tine la asta. Sunt chestiuni marunte in afara operei, care tin de un orgoliu pe care nu-l are. Nu se impauneaza si considera ca portretul facut de lumea care i-a vazut/cunoscut sclipirea este un desent bazat pe un sir de exagerari. Poti trece pe langa el fara sa-l recunosti de la televizor sau din ziare, poti sa vorbesti cu el fara sa te puna in situatia de a te simti complexat, dar nu poti uita. Atingerea invizibila te marcheaza, iar tot ce ai facut pana in clipa aceea pare fara rost, pare un nimic pe care-l rotunjim din cuvinte, doar pentru ca a insemnat ceva pentru noi. Un nimic important. Pardoxal. Si continuam sa ne taram la glezna geniilor ca si cum am zbura. Mai mult, uneori putem avea nebunia sa credem ca „ala” este mic sau chiar ca toata lumea face parte dintr-o poveste cu liliputani in care noi ne oferim sa le aratam cum arata un gigant. Suntem de fapt niste pitici dintr-un alt film. Un film pe care nu am vrea sa-l vedem derulat decat atunci cand suntem singuri intr-o camera. Este prea jenant, chiar si pentru cei care se cred sau se pretind a fi genii. De fapt, bieti viermi in undita pescarului. Momeala pentru o tragicomedie in care suntem intr-adevar eroii. Ce fel de eroi…stii si voi. UPDATE: Victor Toma.

Leo este dansator, homofil si homosexual

Dansatorul LeoSuperbul meu caine este homofil, homosexual si un mare dansator. Adica blondul Leo are o preocupare constanta in a calari oamenii si cainii (nu conteaza sexul in niciun caz). In afara de astfel de actiuni, corcitura mea de vulpe danseaza…cu cine apuca. Poftim comportament!

Gretos: Nikita semi-nud

Pauza publicitara la discutia Basescu-Hurezeanu-Turcescu. Bantui prin canalele tv si dau iar peste Nikita la acasa-emisiunea Povestiri de seara. Ocazie cu care am putut sa-i vad suncile, bikinii, partial buci si sani. De aseara nu am mai putut manca. Ofer acest CLIP pentru cei care vor sa tina cura de slabire.

Mamaia porumbeilor

Ieri am fost impresionat. O mamaie a primit de pomana ceva de infulecat, iar cateva minute nu a facut decat sa imparta mancarea la jumatate cu porumbeii din zona Piata Rosetti. Abia apoi a inceput sa muste din pomana. Ma gandesc la astia cu bani de intors cu lopata care nu fac gesturi caritabile decat daca au televiziunea dupa ei. Acum putem vedea si oameni saraci care nu urmaresc imaginea, ci fac gesturi din suflet. Mini-film.

Nu mai asteptati

Astazi am fost foarte-foarte-foarte ocupat. Sorry cititorilor care m-au bantuit si nu au reusit sa prinda decat o blonda cu burta supta 🙂 , in premiera oarecum pentru blogul meu care nu face reclama la sunci, tate si alte-alea. Senzatia este ca am dezamagit, dar se mai intampla.

Am ajuns subiect de master pe tema disputelor cu femeile :)

O masteranda a programului Gen si Politici Europene la SNSPA m-a folosit pe post de „cobai” in lucrarea sa. Motivul: am avut o disputa pe freex cu Anca Paduraru (unele doamne/domnisoare se simt discriminate si de aici tot tambalaul). Schimbul de replici a pornit de la „pasarica” lui Basescu si s-a ajuns ca eu sa fiu supranumit „cocosel”. Nu intru in amanunte mai intime 🙂 . D-na cu pricina se enerveaza aiurea de fiecare data cand isi aminteste de „fatucile din presa”. De ce? A luat si dansa un premiu. Atunci?!? Este fix ca-n bancul ala cu oleanul care spune ca „nu exista” atunci cand vede un strut. Adica nu ar exista „fatuci”. Trec. Lucrarea este mai buna decat textul meu de aici si se incheie cu o concluzie nasoala pentru partenera mea din ring: a folosit un limbaj preponderent masculin 🙂 . Deci a fost rea-rea 🙂 . Maine-poimaine ma astept sa apara parte a doua a lucrarii cu disputa inutila si infantila dintre mine si Oana Dobre. Uite asa ajungem amandoi celebri 🙂 .