Comentariu dintr-un televizor cu biogaz

)Am sa public un comentariu prea frumos sa-l las acolo la postul meu despre disponibilizarile masive dintr-un trust media. Semneaza Televizorul cu biogaz. Eu cred ca este cine a scris stie prea bine ce este acolo. Mai şmekeri ca nen-ţii Micula, rar cineva! Ei au inventat contractul postcoitum, ca să poată beli pe cine şi cînd le e lor chef. Iată cum se petrec lucrurile: Zici că te-angajezi la Centrul Naţional Media, că, vorba aia, e Naţional, adică ceva pe ţară, serios şi stabil. Faci cererea, te programează şefa Cristinica Airabedian la o discuţie, îi spui ce poţi, ea îţi spune ce şi cum are nevoie. Cădeţi la pace cu programul. Apoi, firesc, vine vorba de parale. Păi, de-un par examplu, pentru un reporteraş sau pentru un editoraş de kroll, cinci milioane pe cartea de muncă şi restul de 12 pe DDA-uri. Adică pe contract de drepturi de autor, că nen-ţii Micula n-au chef să-ţi plătească ţie toate hangaralele. Zici: bine. E banu gros, în mînă.
Doar că, şi aici apare invenţia epocală, Contractul pe DDA se semnează lunar. Şi nu lună după lună, cum ar fi normal, ci atunci cînd monocotiledonul orădean binevoieşte să scoată paraua. De exemplu, acu, în martie, ar trebui să-ţi iei drepturile pentru care ai muncit în…ianuarie!
Dacă le mai iei. Pen că, dacă lu monocotiledon i se năzare să nu mai vrea muşchii lui să te plătească din urmă , tu, vierme de angajat ce eşti, ce-ai să faci? Ai să baţi din buze! Că nici n-ai contract. Că pe ăla îl semnezi doar cînd şi dacă vin banii, ca să se acopere ei în contabilitate! Aşa că, n-ai decît să fluieri şi să-njuri prin parcul Politehnicii. Da o fi legal? Cum dracu să fie legal? Adică firma îţi plăteşte munca după trei luni? Adică banii tăi munciţi se-nvîrt prin conturile lor trei luni şi se înmulţesc, ca bulele în sifon. Iar tu, angajat pîrlit, n-ai o bază să-ţi plăteşti o rată, ceva, că miliardarii se bucură la mărunţişul pe care-l meriţi pe munca ta! Asta or învăţat frăţiorii în Suedia? Mare-i capitalismul tău, Doamne!
Şi-uite-aşa, monocotiledonul pune adipoase ilegale pe talie, redacţia se goleşte de la o zi la alta, iar Direcţia Muncii se face că nu ştie de ce.
Patriciule, hai mai repede, frate!
.

Anunțuri

Ce trust face disponibilizari masive?

Stiti cumva ce trust de presa face disponibilizari masive si de ce? Daca nu…am sa va spun eu, dar am impresia ca banuiti voi ceva 🙂 . Va las o zi sa meditati. UPDATE: UrbanRealiy stie si merita felicitari. Dinu Patriciu a spus ca vrea sa cumpere trustul National, dar a cerut restructurarea cu 60% pentru a improspata atmosfera de acolo cu oamenii sai. Momentan au plecat 40% dintre angajati. Cum? Li s-a spus simplu ca nu se mai platesc drepturile de autor, cele negociate si semnate lunar, iar oamenii si-au luat talpasita. Cam asta mi-au spus sursele mele si se vede acum ca nu sunt singurul care stie. Este si asta o metoda de disponibilizare: iti fortezi oamenii sa demisioneze.

Presa intre „NU” si „DA”(I)

Revista presei pe netDe astazi voi lansa la apa o noua categorie”Intre NU si DA”. O revistuta a presei cu exemple pozitive si negative. Cu explicatii pe scurt despre „NU” si „DA”. Sa purcedem asadar. NOTA: Nu voi scrie absolut nimic despre Romania libera. Este locul de munca si nu-mi dau cu pararea aici, ci la birou.

Incep cu Evenimentul zilei. Deschiderea: Liviana Rotaru dezvalui ce stie despre”Secretele unui milionar misterios„. Este vorba de ginerele lui Teleaga, Gabriel Popoviciu. S-a scris ceva, dar este cu DA pentru ca era nevoie de sintetizarea unui personaj care se ascunde dupa umbra milioanelor de euro. NU este ok titlul „Intamplari adevarate din adolescenta lui Costel Busuioc„. Adica riscam sa citim intamplari fabricate? Asa ca am sarit peste articol.

Jurnalul National reactioneaza la acuzele presedintelui Basescu cu un articol facut parca pe genunchi, gen scrisoarea intima a unui jurnalist. Este vorba de Andrei Badin, care a redactat atat de personal marfa numita „Preacinstitul Traian Basescu” incat iti vine sa vomiti de la primele randuri. Poate autorul are dreptate cu documentele, dar NU asa se face presa. Stilul personal il poti lasa ca amprenta intr-un editorial, nu in pagina de dezvaluri. Campania pe fata continua cu un titlu care-mi suna cunoscut „Preacistinstul Traian Basescu, colt cu Mihaileanu„. Pe aceeasi tema, Victor Ciutacu ii raspunde presedintelui intr-u editorial „De la cap de familie la cap de familie„. Primeste un DA.

Cotidianul isi da in cap cu ziarul elitelor pentru elite cand pune pe prima pagina „Presedintele, jucator la botezul lui Prigoana„. Este un subiect de monden deja fumat, dar putea publica pozele la categoria cu pricina. In plus, parca se doreste a ne arata cat de popular este sefu’. Deci NU. Surprinzator, doua femei scriu despre „Neveste disperate dupa functii„(superb titlu). Este vorba de un articol semnat de Adriana Dutulescu si Diana Lazar, jrunaliste care au luat la puricat metoda succesului unor sotii de demnitari. DA categoric. Este notat la fel editorialul semnat de Doru Buscu, care m-a facut sa rad cu finalul: „(…) as zice ca presedintele crede in binele public cu tarie. Numai ca de credinta lui am inceput sa ma indoiesc la fiecare nou armaghedon ofiteresc. Cit despre tarie, istoria n-a fost atit de aproape de vorbitor incit sa-i masoare rasuflarea„.

Ziua ne arata „Capusele Loto„, chiar daca s-a mai publicat cate ceva despre subiect. DA, inca trebuie. Pana cand? Pana cand ajunge Cristea (fostul sef al CNLR) si ai lui unde le este locul: la puscarie. NU se poate sa citesti un asemenea titlu la pagina sport: „Sprijin la alegeri„. Cica Gigi Becali vrea sa-l sustina pe Pinalti pentru inca un mandat. Asta gasesti in text, dar daca pui o foaie A4 peste articol si ramane titlul nu mai intelegi nimic.

Adevarul a privit de aproape „Albita, satul de la coada UE„. Nu este senzational si aproape nimic care se te marcheze, dar initiativa si unele fotografii merita un DA. Cat pe ce sa spun „bravo” pentru un articol ce m-a atras cu numele: „Masacrul broastelor„. M-am gandit rapid la un reportaj despre minerii din Valea Jiului care traiesc din braconarea broscutelor, dar am dat de un raport aproximativ ca la politie. Informatiile sunt interesante, dar NU la asta ma asteptam. 

Prostia lui Basescu

Prin ochii lui www.ironic.roAbia ajuns in tara, presedintele Traian Basescu s-a luat de cativa ziaristi si si-a extins furia asupra presei. Este mai putin important ca avea dreptate sa reactioneze asa. Poate chiar s-a enervat pe buna dreptate pe un articol penibil din JN. Este mai penibil insa ca a facut-o. Nu a facut decat sa credibilizeze anumite personaje care se vantura prin media, cu treaba sau fara. Eu sunt convins ca a fost scos din minti pentru ca toata presa s-a luat de balbele fiicei sale. Nu a vorbit presedintele, ci un tata, iar parintii spun prostii in astfel de situatii. Nu este de iertat insa aceasta iesire nervoasa. Ar trebui sa-si ceara scuze. Video si detalii pe Hotnews. UPDATE: Asociatia Jurnalistilor din Romania cere si ea scuze de la presedinte, iar caricaturistul Ironic vede limpede motivul acestui circ.

I-am gasit cuibusorul lui Grosu!

Blogul lui Cristian GrosuIn aprilie trebuia sa se implineasca un an, un an de cand Cristian Grosu, fostul redactor sef la Cotidianul, a disparut din peisaj. Nu s-a mai auzit nimic de el. Ieri am scris cateva randuri despre el la articolul privind agonia presei si tot ieri m-a mancat sa-i dau de urma. Si l-am gasit, evident. Doar stiti ca sunt bun 😛 . Ce credeti ca face? Este comentator pe blogurile lui Tolontan, Andressa, Ioan T. Morar, Zoso etc. Si al meu 🙂 . Discutia noastra a ajuns in paginile Interesului Public. Mai mult, Grosu si-a facut blog. S-a intamplat in august 2007, iar de atunci a scris 47 de posturi pana-n ianuarie anul acesta. Mai multe decat articolele sale din ultimii cinci-sase ani, hai sapte. Fara floricele si fara completarea pagini „about”, fostul sef si-a numit jurnalul „Oglinda retrovizoare„. Scrie diverse, uneori cu forta sa de odinioara, alteori moale ca un om stors de puteri. In ultimul post, Cristi comenteaza o sintagma marca Rilke si ajunge la concluzia ca „exista momente in viata in care te poti bizui mai mult pe dusmani decat pe prieteni”. Il ajut in descoperirea sa. Daca el mi-a facut rau, nu doar mie, eu am sa-i fac bine. Il aduc din nou in lumina reflectoarelor, cu ceva trafic si poate nu doar atat. Bine ai venit in blogosfera, Grosu! Nu pleca. Este o lume misto. Doar ca aici nu poti da comenzi 😉 . Nota: Colajul cu imaginea blogului si poza sa l-am facut eu. Altfel ar fi fost prea simplu sa-l gasesc. UPDATE: Grosu a confirmat pe blogul sau ca el este autorul acelui jurnal din oglinda retrovizoare. Astept ca astazi sa scrie ce parare are de restructurarile de la Cotidianul. O idee.

De ce-mi este ciuda

Am cateva stiri senzationale si nu pot sa le dau inca. Sper sa nu mi-o ia altul inainte, dar sunt bombe de presa. O sa auziti cat de curand despre ele. Am jurat pe blogul meu 🙂 si nu pot sa va spun despre ce este vorba. Doar ca sunt legate de presa.

Jurnalul National o comite again

Caricatura de articolUnii de la Jurnalul national nu se invata minte niciodata. Astazi, oficiosul lui Felix l-a atacat pe SOV intr-un mod amuzant, prostesc si lipsit de profesionalism. In primul rand, baietii l-au caricaturizat, iar opera il arata pe Vantu imbracat in haine de detinut din alta tara. Apoi, supergazetarul Gabi Golea, pseudonimul curajosilor de la J(e)N(ant), trage un titlu de amator: „Vantu-Puscarie, vector de imagine„. Deci asta era supararea? Razboiul audientelor? Trec. Prostia maxima este atinsa la final cu o propunere de tot hazul: „Este, poate, timpul ca organizaţiile profesionale ale ziariştilor, societatea civilă, clasa politică să propună o lege care să blocheze accesul la proprietatea mass-media a celor care au comis acte antisociale„. No comment. Este vizibil. PS Apropos, tovarasi: Voiculescu si rudele sale circula cam des la DNA. Or fi comis ceva acte antisociale? UPDATE: Anena 1 l-a citat pe jurnalistul-pseudonim si s-a facut in continuare de bafta.