Leo are castel, iobagilor

Am povestit cum am fost la mare, dar nu v-am spus ce a facut Leo, javra mea iubita. A jucat la cazino si a castigat un castel pe plaja. Asta era cel mai mare premiu. Acum sta in curtea „casutei” si va arata limbuta.

Regele Leo

Anunțuri

Marea raceala

Fragment din paradisDoua zile m-a destrabalat la Marea Neagra. Mi-am facut un weekend minunat. Am mirosit marea, am mirosit gunoiul de pe malul ei, am mirosit carnea stricata de hambuerger, am mirosit transpiratia trecatorilor, apoi mi-am mirosit raceala. O mare raceala de care nu am scapat nici acum. Si nu mai am inspiratie sa va povestesc despre golfuri fantastice, despre pescarusi albastri ca scrisul cu cerneala, despre valurile desenate cu spuma laptelui marin, despre sanii obraznici care sfichiuiau aerul, despre umflatele care-mi furau peisajul cu varice-sunci-burti-celulita etc. Maine va prezint dovada unor locuri de vis, dar si de cosmar, plsu personajele care mi-au marcat sfarsitul de saptamana. Apropos…a fost si Leo 🙂 .

Aventuri in Grecia (I)

O fetita admirand cum Marea Egee se holbeaza la OlimpCORABIA PIRATILOR. Doua ceasuri am strabatut Marea Egee cu un vaporas tocit, nava de craoziera care m-a dus totusi la destinatie: un golf salbatic numit Cochino nero. Plimbarea supranumita „Corabia Piratilor” a inceput din statiunea Nei Pori, Saint Tropez-ul grec. Insotit de un stol de pescarusi, cateva meduze bete si doi-trei calamari parliti de soare, vaporasul nostru fara nume s-a distrat facand valuri si bulbuci pe maricica sarata care simtea ca o calarim cu fieraraia, dar nu scoate nici macar un sunet. Calma ca o vaca in timp ce rumega, batrana Egee ne-a facut drum pana-n golful salbatic, scobit diabolic la marginea un deal parasit. Plin de bolovani, cu nisip cat sa aduni intr-o sacosa de un leu, locul s-a dovedit un paradis pentru niste sunete ciudate scoase parca din scoarta copacilor fara varsta, putin ofiliti si plistisiti sa ne tot tina umbra. In rest, pietrele frigeau ca micii pe gratar, iar aventura ar fi parut una excentrica si usor obositoare, daca nu as fi fost la un pas de inec. Senzatia imi aduce si acum apa sarata in stomac. O gura de uzo inainte de a sari in apa.Am vrut sa fac pe delfinul si am sarit de pe vapor pentru a ajunge la tarm cand mai aveam de parcurs peste una mie bucata mp, dar afurisita de Egee s-a suparat pe indrazneala mea si m-a stropit cu apa-n nas, gura si ochi in acelasi timp. Din pacate pentru cei care ma injura, am reusit si tura asta sa scap cu viata, salvat de prostia mea tot de mine pentru ca-s prea orgolios sa cer ajutor. Intoarcerea a fost si mai frumoasa: marinarii jegosi ne-au asteptat cu „papa bun”: niste mici din peste, ceva maglavait si uzo strecurat cu pipeta in pahare de plastic care tremurau ca suncile unei batrane in timp ce alerga pe plaja cu colacul sa salveze niscaiva scoici aruncate de pusti obraznici pe nisip. Am bagat in mine ceva de masa imbelsugata si l-am ascultat pe un bucurestean umflat cum se lauda ca el mananca la Bucuresti doar prajituri made in Grecia. In rest, am facut slalom printre baieteii si fetitele care se bateau in jeturi de apa, am mai privit cum soarele saruta Olipul pe crestet la asfintit, m-am jucat oglindindu-ma in ochiul un pescarus curios, am admirat codita unei minore in timp ce cugeta la distanta parcursa si am multumit Domnului cand am pus piciorul de plaja fina din Nei Pori, creata parca din matase si impopotonata cu firicele de aur tocat marunt de bucatarii greci.

UPDATE: Va trimit la o scurta lectura pentru a fi siguri ca nu va mint cat de minunata este statiunea Nei Pori.

Grecia – dragostea mea

La AcropoleLanga Fun Train, trenuletul care m-a plimbat prin zona Nei PoriPe plaja din Nei PoriNu am timp acum, asa ca voi fi scurt. M-am reintors in Grecia pe 13 iulie, la un an si de la despartire. A ramas dragostea mea, chiar daca am observat schimbari care nu m-au incantat. In primul rand, statiune Nei Pori (Noul Oras, in traducere. Prima caramida a fost pusa acum 11 ani, iar de atunci s-a dezvoltat pe schita Saint Tropez) a fost coplesita de turisti romani. Anul trecut am scapat de intalniri cu mitocania pentru ca auzise foarte putina lume din tara de minunatul loc din regiunea Katerini. Acum nu a mai fost asa, iar mizeria a inceput sa trasforme pe alocuri statiunea in Paralia, un loc napadit de romani si stricat de albanezi in care nu va recomand sa va petreceti concediul. Revin asadar la Nei Pori, un univers parfumat de flori exotice, plin de verdeata si de localnici fermecatori. Mai putin fermecatoare este grecoaica idioata de la Evi Tours (tur operatorul Neo Tour, agentie romaneasca prin care am fost si pe care mi s-a pus pata din cauza incompetentei asa-zis ghizilor romani). Va spun doar traseul concediului meu ca altfel pierd timpul si ma enervez iar pe romani. Am locuit asadar in Nei Pori (la 20 de km de Olimp), m-am scaldat in Marea Egee, am colindat golful salbatic Cochinero (dupa doua ore de mers cu vaporul), m-am plimbat prin Salonic si Atena, loc in care mi-am parjolit sandalele la cele peste 50 de grade de pe Acropole, cel mai inalt loc din capitala elena (156 de m deasupra orasului), apoi am revenit in fermecatoarea noastra tara, in care m-am simtit ca un gandac sub o galeata cu smoala. Cateva poze acum, restul de pe 29 iulie incolo. PS Cred ca sunteti plictisiti de moaca mea, dar inca nu am scos pe comp fotografiile cu peisajele de acolo (calculatorul meu minunat nu citeste un dvd facut in grecia, asa ca voi face acest lucru cand ajung la birou). Asa ca asta pot sa va ofer acum.