Leapsa 123

Am primit-o de la Calin si am uitat de ea pana astazi. Asa c-am facut bine si-am pus mana pe prima carte de langa computer. Este una din aia mica, scoasa la o editura din Braila acum nu-stiu-cate decenii, roasa de timp si cu multe amprente. Este o povestire simpatica scrisa de Maxim Gorky si se numeste simplu: Konavalov. Am ajuns la pagina 123 si-am gasit de cuviinta sa va reproduc aici ceva amuzant: „Si cand te mai aud si pe tine ca si muierea este om. De sigur ca umbla’n doua picioare, ca nu mananca iarba, vorbeste ca si oamenii, rade si – plange – si deci n’i dobitoc. Ei, dar tot nu se potriveste cu noi… „. Dau leassa mai departe Indirei, sefu’ interimar de la CRP :) (sa vedem ce are prin biblioteca) si cui vrea sa intre in hora. Acum nu-mi vine in minte un nume.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: