Romania se cere la ospiciu. Nebunie de toamna

Cred ca toamna asta este nebuna. Nu are nicio vina doamna cu trena de frunze, parul in vant si buze cu gust de fructe-legume. Ne apropiem cu pasi clatinati de euroalegeri, scoala a inceput pentru unii in cort, preotii sunt trasi de barbi la CNSAS, noul patriarh viseaza in continuare sa devina mogul de presa, politilichelele se porcaiesc in direct si online, saracia bate la poarta spitalelor pe interior, dreptatea zace transata intr-un portabagaj, gainariile financiare cotcodacesc ca fugarite de uliu si scapa, justitia isi taie venele pe treptele tribunalelor, miliardarii se usureaza pe noi din avion, oligarhii si mogulii isi curata dintii cu fluturasii nostrii de salariu si isi sterg pantofii scumpi cu sufletele amaratilor,  tabloidele au succes mai mare decat orice carte de poezie sau publicatie culturala, sanii umflati cu pompa conteaza mai mult decat decesul unui pilot de formula 1, idiotii se cred geniali, blocurile sar in aer ca fulgii din conducta cu galinaceee, E.on cica nu are nicio vina, decedam de batranete la 14 ani si chiar 20, cotidienele zac pe taraba cu subiecte flescaite, constructii moderne calca-n picioare spatiul verde, respiram fum de tigara, mancam cafele pe post de mic dejun-pranz-cina, biserica de la doi pasi pare Fata Morgana, credinta se difuzeaza pe net, dragostea o gasesti langa vrajitoare imbracate in maicute pe pagina gazetelor zilnice, Topescu face reclama la sampon, fotbalul sparge audienta, red bull ii indeamna pe dependenti sa sara-n Dambovita cu diferite obiecte de uz casnic, guvernul sta ca un cocostarc intr-un picior si ala de lemn, presedintele biciuie pe toata lumea cu zambetul marinaresc, Elena Udrea s-a dat la fund, Mona Musca renaste, nu avem un viitor prea roz, pensia nu ne mai asteapta, ci ne ingroapa, cantecul de lebada al unei Romanii injunghiate nu se aude la radio, politistii continua sa te priveasca superior, taximetristii te fura pe fata, metroul ajunge tarziu, sinuciderile sunt normale ca scobitul in nas, nu mai avem timp de animale, de rude, de iubiti si iubite, clipele sunt picaturi de acid ce ataca porii in drum spre bancomat, serviciul e totul, munca-i bratara de sclav, sefii idioti asteapta sa fie pupati in zona portofelului, sefii buni te privesc cu compatimire, Romania se cere internata la ospiciu, un mare gol se strecoara banditeste in mintea ratacita de atatea probleme, accidentele par ireale, mortii duc morti la groapa, iar toamna ne zambeste senin, in timp ce privirea ei pare pierduta in tine, in sufletul tau, loc care devine secunda de secunda mai ofilit. Este sau nu o toamna nebuna? Sa nu-mi spuneti ca deja ati murit.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: