De ce sa mori la 30 de ani?
De ce? De pneumonie. Si totusi…de ce? Pentru ca medicii te tin in spital aproape o luna si nu-ti stabilesc un diganostic. Si cand il stabilesc totusi? La necropsie. De ce? “A avut o boala rara de mic”, spune doctorul de caz. Tanarul de 30 de ani a avut doua probleme serioase de sanatate in viata lui: a fost internat de doua ori in spital. Prima oara la 3 ani, pentru ca avea rosu in gat, si ultima oara la Spitalul Matei Bals, unde a si murit. Nu este o gluma prosta, ci realitatea. Aici vedeti ultima poza pe care Liviu si-a facut-o cu telefonul mobil, cu cateva ore inainte de a se stinge. Apoi a trimis-o prin mms logodnicei. Trebuia sa se insoare peste exact un an.
Filed under: Romania care ne doare

E prea trist.Mai ales acum,cand imi amintesc si de decembrie 1989 si cand vad nesimtirea lor care nici macar nu binevoiesc sa mearga la Timisoara(macar unul dintre liderii mari).Trist,totul e trist.Mi-am amintit de un caz asemanator-sotul unei foste colege care a murit la 42 de ani tot din cauza unei bronhopneumonii.Cand s-a prezentat la medic i s-a spus ca are o nevralgie.Iar cand a ajuns la spital,dupa analize si tratament(nici atunci nu se stia exact ce are),in cateva zile a murit,chiar dupa ce sotia il vizitase si credea ca totul este bine.La necropsie s-a aflat cauza decesului.Am citit ca bronhopneumonia este foarte grava,dar cum de nu reusesc sa o diagnostigheze?
In mod normal, o pneumonie se vede pe o radiografie toracica si orice bolnav cu pneumonie/bronhopneumonie are simptome respiratorii si sistemice care ghideaza cel putin spre efectuarea unei radiografii toraco-pulmonare.
Sunt de acord ca exista doctori iresponsabili si vinovati de multe decese sau “greseli”, insa nu inteleg cum poate un om fara studii medicale sa traga o concluzie in ceea ce priveste competenta (sau lipsa acesteia) unui medic.
Sunt o multime de cazuri tragice si si mai multi medici care ar merita sa fie sanctionati sever si criticati la sange, insa de catre Colegiul Medicilor, in primul rand.
La intrebarea “La ce doctor ati fost inainte?”, coana Leana raspunde: un doctor foarte bun!. Coana Leana de la fundul vacii habar n-are ce e aia medicina sau cum se prezinta un doctor bun, dar daca paracetamolul i-a facut bine inseamna ca doctorul era extraordinar. Pe cat de aberanta este aceasta caracterizare “de bine”, pe atat de absurda este si catalogarea medicilor ca fiind prosti si incompetenti de catre orice om care nu se afla in miezul problemei si care nu are studii medicale.
Peculiarme: banuiesc ca esti medic sau asistent, asa ca este normal sa te intrebi in ce calitate acuza profesionalismul medicilor, atat timp cat nu am studii de specialitate. Nu trebuie sa am pentru a citi negru pe alb. Este de ajuns pentru mine atat timp cat vad foaia de observatie, ascult declaratiile celor care se considera prejudiciati si opinia medicilor acuzati. Colegiul Medicilor doarme pe el. Nu-mi fac iluzii. Apoi ce pedeapsa este suspendarea maxima pe un an? Ti se pare ca ar fi corect? Ei bine, mie nu. Eu vreau sa-i vad la puscarie pe doctorii care gresesc. daca tu faci un accident mortal acolo ajungi. Ei daca omoara un pacient sunt trimisi un concediu fara plata. Ingrozitor, n’est pas? De aceea imi permit sa-i acuz. Au chef sa ma actioneze in judecata? Sa o faca. Nu este absolut deloc aberant sa cataloghez medicii asa. Am avut si eu cateva experiente cu ei si stiu ce le poate pielea. Atat la stat, cat si la privat. In general, sunt niste dobitoci. Habar nu au de ceea ce stie orice liceean cu 7 ani 6 ani de acasa: bunul simt. Nu trebuie sa fiu medic pentru a sti ca trebuie sa existe cofidentialitatea relatiei medic-pacient. Corect? Confidentialitatea se “pastreaza” discutand totul pe holuri, asa cum am auzit de nenumarate ori. Avem un sistem jalnic si un personal asisderea. Nu generalizez, dar cei mai multi din acest sistem sunt vinovati de ce se intampla.
Tiberiu, sunt de acord cu tine, insa nu poti spune ca poti interpreta corect informatiile medicale. Foaia de observatie nu contine mereu informatii pe intelesul tuturor.
Iar cand vine vorba de declaratii, exista una ubicuitara in randul rudelor: medicul e vinovat. Orice s-ar fi intamplat, medicul e de vina. Chiar daca a fost o boala grava si dificil de tratat, chiar daca au aparut complicatii neprevazute, medicul e de vina. O astfel de reactie este normala, insa nu mereu in contact cu realitatea.
Cand vine vorba de medici, declaratia, oricare ar fi situatia, este: Nu sunt vinovat. Fie ca sunt, fie ca nu, nu pot sa recunoasca. As putea explica si de ce nu pot sa recunoasca pentru ca nu e mereu vorba de inconstienta si nepasare (desi asa e de cele mai multe ori), dar as intra in alte discutii care nu cred ca incap intr-un comentariu.
Nu iau apararea sistemului sanitar pentru ca stiu si eu cat este de jalnic. Nu iau nici apararea medicilor care se fac vinovati de varii tragedii. Tot ce incerc sa spun este ca majoritatea deceselor sunt puse in carca medicilor, iar aceste informatii circula ca la telefonul fara fir. Pe drum, realitatea este distorsionata si noi intamplari palpitante sunt adaugate povestii initiale.
Oamenii iubesc intrigile si scandalul. Pe cat adora sa le citeasca si sa le vizioneze, pe atat de mult adora sa se implice in acestea si sa le alimenteze.
Asa ca toata tristetea din sistemul sanitar este si va fi in continuare alimentata si de gurile rele. Nimeni nu vine cu o solutie. Toata lumea acuza.
Suntem un popor orientat pe problema, nu pe rezolvare, iar asta nu se va schimba prea curand.