Aventuri in Grecia (I)

CORABIA PIRATILOR. Doua ceasuri am strabatut Marea Egee cu un vaporas tocit, nava de craoziera care m-a dus totusi la destinatie: un golf salbatic numit Cochino nero. Plimbarea supranumita “Corabia Piratilor” a inceput din statiunea Nei Pori, Saint Tropez-ul grec. Insotit de un stol de pescarusi, cateva meduze bete si doi-trei calamari parliti de soare, vaporasul nostru fara nume s-a distrat facand valuri si bulbuci pe maricica sarata care simtea ca o calarim cu fieraraia, dar nu scoate nici macar un sunet. Calma ca o vaca in timp ce rumega, batrana Egee ne-a facut drum pana-n golful salbatic, scobit diabolic la marginea un deal parasit. Plin de bolovani, cu nisip cat sa aduni intr-o sacosa de un leu, locul s-a dovedit un paradis pentru niste sunete ciudate scoase parca din scoarta copacilor fara varsta, putin ofiliti si plistisiti sa ne tot tina umbra. In rest, pietrele frigeau ca micii pe gratar, iar aventura ar fi parut una excentrica si usor obositoare, daca nu as fi fost la un pas de inec. Senzatia imi aduce si acum apa sarata in stomac. O gura de uzo inainte de a sari in apa.Am vrut sa fac pe delfinul si am sarit de pe vapor pentru a ajunge la tarm cand mai aveam de parcurs peste una mie bucata mp, dar afurisita de Egee s-a suparat pe indrazneala mea si m-a stropit cu apa-n nas, gura si ochi in acelasi timp. Din pacate pentru cei care ma injura, am reusit si tura asta sa scap cu viata, salvat de prostia mea tot de mine pentru ca-s prea orgolios sa cer ajutor. Intoarcerea a fost si mai frumoasa: marinarii jegosi ne-au asteptat cu “papa bun”: niste mici din peste, ceva maglavait si uzo strecurat cu pipeta in pahare de plastic care tremurau ca suncile unei batrane in timp ce alerga pe plaja cu colacul sa salveze niscaiva scoici aruncate de pusti obraznici pe nisip. Am bagat in mine ceva de masa imbelsugata si l-am ascultat pe un bucurestean umflat cum se lauda ca el mananca la Bucuresti doar prajituri made in Grecia. In rest, am facut slalom printre baieteii si fetitele care se bateau in jeturi de apa, am mai privit cum soarele saruta Olipul pe crestet la asfintit, m-am jucat oglindindu-ma in ochiul un pescarus curios, am admirat codita unei minore in timp ce cugeta la distanta parcursa si am multumit Domnului cand am pus piciorul de plaja fina din Nei Pori, creata parca din matase si impopotonata cu firicele de aur tocat marunt de bucatarii greci.

UPDATE: Va trimit la o scurta lectura pentru a fi siguri ca nu va mint cat de minunata este statiunea Nei Pori.